Ochii Tăi sunt aşa de
curaţi că nu pot să vadă răul.
Habacuc 1:13
În anotimpul unui leu care răcneşte
Sufletu-mi s-a trezit în dezgust
Ochii aveau cătuşe de-ntuneric pe pleoape.
A plâns inima. A plâns...
În lacrimă divină m-am spălat
Şi-n sângele Golgotei am primit botezul.
Acum, fiind Tu, Doamne, curăţia mea
Poţi privi răul care sunt eu.
Privirea Ta mă face bun.
Bucureşti, 22 decembrie 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu