Cetate cu poveşti nescrise

Ierusalimul Nou, oraş cu porţile deschise

azi, cetatea sfinţilor cu stele în coroană

În miezul tău aprins, un Rug ca o icoană

Şi miliardele de frunţi cu nume scrise.

Cetate aurită şi dorită de când veacuri

Primeşti regeşte oaspeţii duraţi din lut

Când cei răscumpăraţi de Cel vândut

Îşi moştenesc mult aşteptatele iatacuri.

Ierusalimul Nou, cetate cu poveşti nescrise

Tu nu cunoşti apus, nu ştii ce-i moartea

Şi cum e profeţit demult în sfântă Cartea

Aduni în braţe flori ce Vântul le smerise.

Bucureşti, 07 august 2009