Te cheamă îngerul cu ochi de sticlă
Să strângi petalele mării
Să frângi cuvinte pe altarul din piatră
de moară
La ţărmul uitării.
Să uiţi pragul pribegiei printre stele
Răscolind frunzele ecuatorului
Adăpa-vei cu apă vie şi apă moartă
samariteanco!
Seceta spectatorului.
Te chem pe braţul meu de marmură
Să-mi şopteşti nemurirea
Cufundaţi în prometeicele valuri
ale însingurării
Iubind neclintirea.
Te cheamă îngerul cu ochii închişi
Dincolo de lacrimă şi vreme
Să te frângi os cu os, nerv cu nerv
În menghina
Iubirii Supreme.
Bucureşti, 18 iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu