Plouă rece, rece, rece
peste lumea care
trece
Firmamentul de cenuşă
varsă plumb
în al lumii suflet strâmb
Rece, rece, rece plouă
ape vin
ca să facă lume nouă
de pelin
Se strâng norii, norii, norii
cu mânie
să răzbune scenele ororii
toarnă apă vie
Trece lume, lume, lumea
pe sub rai
trece iute spre lăcaşul cel de
mucegai
Fuge, fuge, fuge omul
de nebun
dar nu-l lasă ca să scape
şi din urmă mi-l ajunge
să-l adape
Gândul bun.
Bucureşti, 11 iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu