Puţin a mai rămas din zbaterile vremii
Şi frunze galbene coboară stoluri în adânc
Sunt oameni din ţărână şi cereşti vedenii
Ce-şi caută nerostul în pustiu şi plâng.
Grăbit aleargă vântul, şi el fără de rost
Şi galbenele frunze spre nicăieri le poartă
Dar frunzele-s doar umbre acelor ce au fost
Cu rost, fără de rost în hades le e soartă.
Memoria se stinge, scânteie de o clipă
Şi nu mai ştie nimé de galbenele frunze,
Doar fumul lor subţire, coboară spre adânc
Acolo e nerostul, acolo tac şi plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu