Plângerile lui Ieremia

Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui... Plângeri 3:1

Ierusalim! Ierusalim! Unde ţi-e splendoarea?

Azi, în suspin, cu ochi plecaţi, păşeşti sub laţul greu

Necurăţia hainei să ţi-o speli în apa din Chebar,

Dar goliciunea sufletului tău, va dăinui mereu

ca marea...

Ierusalim! Ierusalim! Tu ai stârnit mânia

Când ai răpus, în traiul tău, legea lui Dumnezeu.

Azi, te răpune El cu arcul şi săgeata

În panteon, în Vavilon, găsi-vei oare în alt zeu

tăria?...

Ierusalim! Ierusalim! Gunoi printre popoare

Singurătatea rece se înalţă zid în jurul tău...

Tu eşti doar groapa unde-s stârvuri peste stârvuri

Te plâng, şi lacrimi se usucă în ochiul meu cel rău

sub soare...

Ierusalim! Ierusalim! Te cântă azi şacalii

Dar unde-i aurul din Templu? Iar străzile pustii

Sunt colindate de profetul ce plânge în cenuşă

Ici-colo, două-trei femei îşi fierb ai lor copii

şi-şi ceartă-ncet baalii.

Ierusalim! Ierusalim! Mai roagă-te o dată,

Din piatra colţuroasă a durerii, zămisleşte lacrimi:

„La Tine, Doamne, să ne-ntorci! La tronul Tău de slavă

Şi foame, sete, bici, dureri, ale robiei patimi

Să nu ne fie soartă...”

Cernica, 22 decembrie 2007