Rabuni... rabuni...
De-aş fi numărat de câte ori
mi-am luat crucea în spinare
şi-am călcat pe urmele
Tale.
Ştii Tu oare a mă lămuri
cum se face că de fiecare dată
când ajung la poalele Golgotei
îmi tot intră ceva în ochi
şi rătăcesc drumul?
Rabuni...
Nu mai pot!
Nu mai pot să pribegesc prin
lumea largă
cu o cruce în spate.
Am ajuns de râsul filistinilor.
Rabuni... rabuni...
Ajută-mi să aşez crucea mea
la umbra crucii Tale.
Răstigneşte-mă, Doamne!
Bucureşti, 23 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu