prietenilor mei,
puţini şi buni
Mi-am tot zis să trec pe la voi,
pe la voi pe-acasă...
Trebuie să vă mărturisesc ceva.
Am zis eu, dar m-am luat cu una, cu alta,
cu treaba, cu vorba
şi am uitat.
Am zidit o casă
şi-n cerdac am pus o masă de lemn,
Am pus nişte flori într-o oală de lut şi
am aşezat-o pe prispa din faţă,
apoi am cules merele, am stors în teasc strugurii
Am numărat iernile şi ghioceii
şi mi-am tot zis că ar trebui să trec pe la voi
să vă mărturisesc...
Mai înainte însă, am săpat o fântână,
i-am curăţat izvoarele şi-am stat de vorbă
cu unul, cu altul, cu norii.
Nu ştiu dacă v-am povestit despre câinele
care s-a aciuat pe lângă poarta casei mele,
un dulău bătrân, orb...
Dar nu asta voiam să vă mărturisesc.
Adevărul este că am ajuns într-o zi
pe la voi, la poartă
Curtea era pustie şi-am zis că e mai bine aşa
că o să mă spovedesc altădată.
De fapt, nici nu era cine ştie ce.
Am tot zis să vă spun că...
că vă iubesc. Na!
Bucureşti, 02 septembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu