Tată! Din ştiinţa Ta nemăsurată
să-mi dai, Te rog, cel mai micuţ
fir de nisip...
Voi fi atunci înţeleptul înţelepţilor
Izvor de uimire, pricină de spaimă,
un mic zeu
fără de eu.
Tată! În iubirea Ta neînţeleasă
să-Ţi înmoi, Te rog, degetul cel mic
şi să îmi răcoreşti sufletul
un pic...
Voi fi atunci dragoste pură şi simplă
Oracol al viitorului, pricină a suspinelor
un bun exemplu
din carne templu.
Tată! Din durerea Ta ne-mpărtăşită
să-mi dai, Te rog, un păhărel
ce să nu-i curgă preaplinul peste el...
Voi fi atunci om între oameni,
Alinare de sus, miracolul de jos
prelung ecou
spre-un cer mai nou.
Cernica, 21 decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu