Mai presus de toate nestematele din lume
Mult mai sus decât înalţii munţi şi stânci
Mai adânc decât oceanul frământat, în spume
Pironit pe lemnul crucii stă un Nume
Nebăgat în seamă azi, cum nici atunci.
Mai prejos de heruvimii plini de slavă
Mult mai jos de norii cenuşii, murdari
Umilit în trup de lut şi părăsit din teamă
Embrion al vieţii prins în pântecele morţii
Rătăceai pe valurile zbuciumate ale sorţii...
Mai târziu decât ar fi crezut martirii
Prea devreme pentru unii dintre cei de azi
Ne-la timp chiar pentru ochii atenţi la semne
Întru spaima ca de moarte a vieţilor nedemne
Pe cei lacomi şi trufaşi din viaţă vii să-i scazi.
Şi-n curând, în sunetul voios de trâmbiţi
Dezbrăcat de haina adventului dintâi,
Când vei pogorî pe nor, cu cetele de îngeri
Ca răspuns la miile de doruri, visuri, plângeri
Mai întâi în braţe ai să ne strângi pe fiecare,
Mai întâi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu