Plăsmuiesc din cuvinte
o mantie de tăcere,
să-mi acopăr ruşinea
ruşinea goliciunii.
Sunt gol –
o ştiu!
Crotalul cu ochi de foc
îmi caută cu dinţii
călcâiul lui Ahile,
să mă adape din veninul
semeţiei lui.
Ah! De-aş avea un cuvânt
Întrupat
să mă apăr de colţii lui,
un cuvânt cu care să-l lovesc
între limbi...
Chiar de aş cunoaşte cuvântul
nu aş putea să-l rostesc.
Mi-a rămas ceva
în gât.
Bucureşti, 01 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu