Mă poate ucide oricine
Pe cale, în codru, pe câmp
Să dea cu pumnul în ţâmp
Gârbovind trupul de ceară
În noaptea polară, afară.
Atâta veşnicie în mine...
Cu râsete printre suspine
Cu privire-agăţată de nori
Sorbi-voi din cupa lui Bacus
Şi m-or trece ai morţii fiori
Tardiv îmi aduseră leacul.
Atâta univers în mine...
Bucureşti, 23 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu