„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu
este viu...” Iov 19:25
Pe calea vieţii nu sunt presărate flori,
Curg lacrimi pe obraz până în zori,
Dar nu mă frâng, nu cad şi ştiu
Că Răscumpărătorul meu e-n cer, e viu.
Potop de morţi îneacă arca vieţii mele,
Sunt un ocnaş, ascuns de faţa Lui după zăbrele...
Dar gândul nu mi-e în butuci şi ştiu
Că va veni-ntr-o zi Mântuitorul meu cel viu.
E lumea un spital şi boala-i nepăsarea,
Căci toţi privesc spre ei, nu mai scrutează zarea,
Dar ochii mei doar către nori privesc şi ştiu
Răscumpărarea e acolo, în Isus cel viu.
Da, lampa sufletelor nu mai are untdelemn,
Cei şapte miliarde vieţuiesc în chip nedemn.
O sabie înfiptă-n Stâncă sunt, şi ştiu
Că Răscumpărătorul vine să mă ia la cer,
Eu înviat, El viu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu