Pe dealul uscat al Golgotei
La umbră de cruce amară
Din apă-mpletită cu sânge
Uscat pe fruntea ce-o strânge
Cununa de spin cu venin,
Curg picuri, curg fluviu la vale
Alunec’ şi zvon dau în cale
Că întinsele braţe pe cruce
Îmbrăţişează lumea ce duce
Povara păcatului greu, tot mereu...
Şoptite cuvinte printre buzele arse
Stropite cu oţetul nepriceperii noastre
Se-aud şi ecoul le duce
Prin munţii, prin văile, peste mările
lumii:
„Păcatul ce v-apasă mereu, tot mereu
De-acum şi de-aici înainte, ‘l duc Eu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu