Pentru o eternitate, chiar două, te-am zidit în suflet, în sufletul meu
Şi fi-vei sămânţa luminii, luminând un suflet de leu... Iubire!
Înţeleaptă fecioară, mă porţi în vasul tău, mă aduni din izvoare şi stele
Mă zideşti în suflet, în sufletul tău... Împreună sunt paşii, şi popasul
tot împreună mereu, şi mă scald, şi mă spăl de păcate în lumina ochiului tău. Iubire! Cuminte iubire! Alerg la sânul de flori
Uitând de trecut, de poveri greu purtate, îmbătat de miresme din sori.
Te caut în grădina iubirii, în liniştea şi tăcerea din zori, mă afli
La poarta cetăţii, rostind mereu, tot mereu, numele tău: Iubire – tu,
chipul chipului meu... Din coastă de humă, din coasta furată în somn
Eşti zidită iubire, zidită în suflet de domn. Te urmez în tăcere, iubire. Sunt ţărâna ce-ţi sărută călcâiul, sunt colb sub piciorul tău...
Sunt zidit în iubire, sunt untdelemnul din vas, ars pe altarul
Din noapte. Iubire! Nu mă las! Nu mă laşi! Nu te las!
Cernica, 29 decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu