Ierusalim între viile în floare

Pe drumul dintre viile cu rod
te sprijineai în băţ, şi vântul
umfla profetic vechiul şorţ, cu buzunare.
O clipă m-am întors
să te privesc
Nu am putut mai mult.
Şi-n ochii ce adesea m-au vegheat, ghicit-am
din dragoste şi nostalgii
tescuitele
bobiţe de rouă de seară.
Şi grabnic m-am întors
să te privesc.
Mi-ai scris după o vreme că
soarele tău a apus...

Pe drumul dintre viile în floare
Mă-ntorc pribeag din viaţă, şi satul
pare neschimbat
acelaşi gard văruit, aceeaşi poartă,
aceiaşi salcâmi
Şi glasul clopotului ca sunetul de trâmbiţi
Mă-ntorc şi fredonez
vechiul cânt arhanghelesc
Pe vechiul drum, între viile în floare
te regăsesc căutând băţul
pe care l-ai pierdut.
Şi-n irişi (ai mei) se ivesc
două bobiţe din roua dimineţii
tescuite
din dragoste şi nostalgii...
Ţi-am spus
că mă întorc.

Am venit.

Bucureşti, 26 octombrie 2008