mamei
Căpătâi de pat şi straşnic vegheat
Pân’ s-a luminat, să îmi spui curat
Cine nu dormi până-n zori de zi?
Dar pe plăpumioară, văd nu-ntâia oară
Albă năframa, şi ştiu cine, mama!
Pâine coaptă-n casă, cin’ te-a pus pe masă
Chiar din zori de zi, pentru-a mă hrăni?
Cine-a frământat dintru înnoptat?
Dar pe policioară, văd a doua oară
Albă năframa, şi ştiu cine, mama!
Trăistuţă de in, cu stomahul plin
Degrabă să-mi spui, de-acolo din cui,
Cin’ te-a pregătit până m-am trezit?
Dar pe veche scară, văd a treia oară
Albă năframa, şi ştiu cine, mama!
Rugăciune lină, de dragoste plină
Cine te-a gândit, cine te-a rostit
Cu palme uscate, strâns împreunate?
De-nchid ochii iară, văd a patra oară
Albă năframa, şi ştiu cine, mama!
Lacrimă curată şi adevărată
Cin’ te-a hărăzit, cine te-a pornit
Să îmi calci pe urme, oriunde în lume?
Dar în vis de seară, văd a câta oară (?)
Albă năframa, şi ştiu cine, mama!
Cernica, 04 decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu