El ştie totul despre Tine, Iahwé
Că Tu eşti drept, şi bun, şi iubitor
Totuşi Sodoma este a lui plăcere
Spre focul ei se frânge-n tristul zbor.
Că Tu vei judeca şi gând, şi orice faptă
O ştie chiar prea bine, negreşit
Trăirea lui e însă coborândă treaptă
Spre Styx, la colţii Cerberului hămesit.
Uitate-s zilele senine de odinioară
Când slava Ta era lumină feţei lui
Şi palma părintească se-aşternea uşoară
În blânda dezmierdare a harului.
O teamă adâncă am, că o să vină ceasul
Când timpul nemilos şi fără de durere
Va umple cu ţărână cântul său peren
Un ultim suflu, slab... şi restul e tăcere.
Bucureşti, 28 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu