Nu mai sunt flori
Pământul s-a uscat
Etern şi uneori
În lume s-a-nserat.
Nu mai zbor fluturi
Văzduhu-i de alcool
Şuieră cnuturi
Mélos în si bemol.
Nu mai cred oameni
Că oameni ştiu iubí
Toţi se vor fameni
Printre cadâne a fi.
Nu mai zâmbeşte
Nici pruncul legănat
Cu pumni loveşte
Piept ce l-a alăptat.
Ce lume, Doamne!
Au cât vei mai răbda?
Ci strânge-Ţi toamne
Şi fie primăvara Ta!
Bucureşti, 11 martie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu