Trec umbre rânduri, rânduri
Pe potecă de ghimpi, tocind
Văzduhuri cu ultime gânduri,
Vor umedul criptei cu jind.
Priponit deodat’ marşul morţii
Pământul cuprinde o umbră
Un icnet răzbate-ntre coaste
Dar luna străluce şi-i sumbră.
Gealaţii zoresc să cunune
Umbrele în serbezi nuanţe
Cad stele spre cer şi rămâne
Foşnetul pădurii de gloanţe.
Bucureşti, 02 martie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu