pentru o inimă cu două nume
Îmi eşti rădăcină şi ram,
nedesluşită icoană a vremii ce s-a scurs,
palid opaiţ, luminând către vremea ce vine.
Îmi eşti braţ, şi-mi eşti şi scut,
în tăcut război între apă şi foc,
învolburată trecere printre cer şi pământ.
Îmi eşti durerea din inimă, dar şi leac pentru ea,
freamăt de gânduri în nopţile reci,
surâsul binevoitor al fiecărei dimineţi.
Îmi eşti strop de ploaie în suflet,
lacrimă a cerului, răsărită din seceta ochilor mei,
potop de iubire, răstignit pe o arcă-n chip de cruce.
Îmi eşti văzduhul albastru, de-un senin ameţitor,
aripă ce mă porţi în zbor, în zborul…
Cernica, 03 noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu