pentru Decev şi Arvat
Ninge ca-n copilărie
Ninge, ninge-ntruna
Sus, cu faţa-i argintie
Străluceşte luna.
Peste tot, în jur, nămeţi
Munţii albi în iarnă
Aşteaptă încremeniţi
Cerul să se cearnă.
Jos, pe lacul îngheţat
Latră un căţel
Peisaj mai minunat
N-a văzut defel.
Plămădiţi de cei mai mici
Oameni de zăpadă
Unii sunt rotunzi, voinici
Alţii stau să cadă.
Cocoşaţi sub albă nea
Brazii din pădure
În lumina cea de stea
Tot mai pot să-ndure.
Ninge iară ca-n poveşti
Şi-n târziu de seară
Vrei doar să mai zăboveşti
Încă-un ceas pe-afară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu