Umblu pe stradă mai mult mort, decât viu
Şi palid mi-e zâmbetul încremenit pe buze,
Caut un cimitir, să mă-ngrop şi nu ştiu
De ce m-au ucis cu săgeţi, cuţite, obuze.
Cerut-am lumii foarte puţin, un pahar cu apă
Şi iubire, un strop, cât să-mi pun pe buze,
Neştiind că-ntre oameni este vină grea
Plătită cu moarte de săgeţi, cuţite, obuze.
Larg se deschide în cale-mi o groapă cu foc
Şi nu-i nimeni să mă sărute la despărţire pe buze,
Salut milităreşte şi ţin degetele, drept, la cozoroc…
O, lume! Aruncă în mine cu săgeţi, cuţite, obuze!
Cernica, noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu