Ridică-mi Doamne sufletul din beznă
În zbor nebun spre ochiul Tău aprins
Singurătatea fără Tine îmi este caznă
Şi viaţa doar o rătăcire printre spini...
Adună-mi sufletul într-un mănunchi
Şi pune în el pe mama, tata şi iubirea
Petale albe risipite pe cei doi genunchi
În focul Tău ne-ascundem toţi privirea...
Sărută-mă şi strânge-mă în braţe
Dă-mi Tată moştenirea ce mi se cuvine
Las mapamondul şi mă-ntorc acasă
O veşnicie tot mai lungă lângă Tine...
Bucureşti, 07 iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu