Cu aripi de vultur larg deschise, vântul
mă adună din întunericul fără de ochi
Strânge neştiuturile din ginnungagap
cu grijă
şi mă – fir de praf – azvârle
neostoitelor mori de vânt ale zeilor
Din ritmul lor
zămislescu-mă
eu.
Cândva, am să aburc pe fofezele
morilor de vânt
- Dar zeii se vor fi petrecut demult tăcerii -
şi – fir de praf – mă voi întoarce
vântului.
E atâta praf pe vechiul orologiu!
Bucureşti, 08 martie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu