Într-o margine de sat
Plângea un dumnezeu de piatră
şi s-au mirat adoratorii
Că piatra nu mai jeluise niciodată
Şi cum n-aş plânge
Zise piatra
Când ploaia sapă ne’ncetat în trupul meu
iar mâine se va zice
Aici a fost odat’ un dumnezeu?
Bucureşti, 01 septembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu